CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.2. Ceramica arealelor periferice

[p. 82]

5.2.9. Aspectul cultural Popina-Garvăn

Vom rămâne aproape de malul Dunării, pe teritoriul Imperiului, într-o epocă în care însă Imperiul era doar umbra celui de demult; este vorba despre un lot ceramic din împrejurimile cetăţii Durostorum, din necropole şi aşezări de secol VII[54], de la Garvăn şi Popina, despre care s-a spus, în repetate rânduri[55], că reprezintă dovezile materiale ale prezenţei slavilor la sud de Dunăre încă din secolul VI[56]. Koleva s-a decis s-o rupă cu trecutul – supărând probabil pe mai toată lumea -, cu aproximările “la ochi” (şi suflet), şi reluând chestiunea, cu o ilustraţie destul de bogată (10 vase întregi şi 30 de jumătăţi superioare), înarmată chiar cu tehnologia Rusanovei şi plecând de la graficele acesteia[57] să tragă concluzia uluitoare (prin francheţe) că (citez din rezumat) “nu există nici un fel de ceramică slavă primitivă, tip Praga (Korceak, în termenii acestei lucrări – nota EST) şi Penkovka la Popina şi Garvăn”, precizând că analiza morfologică nu permite o datare înaintea jumătăţii secolului VII[58]. Foarte curajos şi în bună măsură adevărat! Să facem imediat menţiunea că aceste loturi ceramice nu pot data din ultimul sfert al secolului VII, fiindcă evident preced trecerea proto-bulgarilor la sudul Dunării. Aş mai adăuga că cele mai apropiate analogii pe care Koleva le-a găsit sunt din Moldova, iar propunerea unei datări atât de târzii se întemeiază, parţial, pe datarea acestor analogii – fapt care, imediat, se va confirma (deşi din lotul de studiu propriu lipsesc, în general, loturi atât de târzii; confirmările vor veni indirect).

Afirmaţiile cercetătoarei bulgare din noul val sunt în mare măsură corecte. Principala problemă este că analiza morfologică nu ne îndrituieşte să facem judecăţi cronologice, decât în măsura în care putem stabili, cu claritate, că un anumit mediu cultural, pe care îl studiem, a suferit influenţe exterioare minime pentru perioada studiată; ceea ce nu-i cazul. Diferenţele morfologice (inclusiv de regim decorativ!) pe care Koleva le-a constatat, punându-le doar pe seama timpului, se datorează, în cea mai mare măsură, însă, alterării culturale a materialului comparat. De-abia aici lucrurile devin foarte interesante! Nu există nici o îndoială că succesoare a Imperiului în Dobrogea (în sensul geografic larg, dat de cercetătorii bulgari) este o confederaţie slavă, a cărei sursă demografică nu ar putea fi decât undeva prin Podolia (un termen geografic mijlociu între Polonia şi Ucraina). Problema apare exact de la constatarea asemănării relative între materialele din ţinuturile originare (Polonia, Ucraina) şi cele de destinaţie. Ce s-a întâmplat pe drum?

Este timpul să privim analogiile relative (v. şi analiza morfologică proprie, Anexe, p. 151-152):

- la poziţia 340 grupa Grv 1[59] este analoagă unei subgrupe de la Vadu Codrii (orizontul final Ipoteşti-Cândeşti); pe al doilea tabel, poziţia 1012, grupa revine într-o companie mai numeroasă: grupa 2a de la Soldat Ghivan (mixtă) şi grupa 1 de la Capidava (grupa din Bulgaria pare, ciudat, tocmai termenul comun al acestora două, care nu au o analogie directă reciprocă); grupa are numeroase analogii absolute (fiind deci un tip comun, răspândit pe arii mari);

[p. 83]

- la poziţia 175 grupa Grv 2 este analoagă grupei 6b de la Codân (ceramică lucrată cu mâna, în marea majoritate; deşi numeroasă, grupa nu are reprezentanţi în sec. VI, ci numai în orizonturile sec. V şi VIII; teoretic are origine locală, neslavă); grupa are însă mai multe analogii absolute în lumea slavă (două Slovacia, una în Polonia, una în Ucraina – Hotomel);

- grupa Grv 3 (cea mai bine reprezentată în lot) nu are analogii relative, dar are o analogie absolută, în Ucraina, la Hotomel (din nou!), piesă datată în sec. VI;

- grupa Grv 4 este parte a unui complex analog, la poziţia 146, din care fac parte grupa regională Câmpia Română 12 (având în componenţă grupele Gropşani 5 şi Soldat Ghivan 3a, ambele ceramică lucrată cu mâna), Polonia, tipul 1 (cel mai bine reprezentat), grupa slovacă 4a şi grupa pragheză 6; pe al doilea tabel grupa de la Garvăn vine cu o veritabilă “schimbare la faţă” (poziţia 833): altă grupă de la Soldat Ghivan (6a), altă grupă din Slovacia (5b), dar două grupe de la Dulceanca (mixte!) şi, pentru ca amestecul să fie total, o grupă de la Mogoşani (3c); suntem în zona unei “grupe internaţionale” – cum vom mai avea prilejul să vedem; analogiile absolute dau câştig de cauză lumii slave: o analogie la Dulceanca, dar tot câte una la Praga, în Slovacia, Polonia şi Ucraina (din nou...Hotomel);

- la poziţia 172 grupa Grv 5 are analogie cu grupa 9 de la Botoşana (clm), repetată la poziţia 934; cele două grupe nu au alte analogii (nici absolute) şi pot fi considerate o grupă locală bucovineană;

- la poziţia 347 grupa Grv 6 revine o analogie tocmai discutată, cu grupa 1 de la Capidava şi media de la Vadu Anei; fără analogii absolute (exact precum grupa 1 de la Capidava);

- grupa 7 nu are analogii relative, nici absolute.

Putem trage concluzii: lotul de la Garvăn-Popina are o integrare bună în baza de date (71,4% fără grupa 3 şi 85,7% cu aceasta), ceea este normal, fiindcă lotul este târziu iar baza de date îi oferă cam toate alternativele posibile. Alături de câteva grupe mici, cu semnificaţie de grupă micro-regională (grupa 5, originată în Bucovina, grupa 6, care pare originară la Dunărea de jos, în mediul rural, şi grupa 3, cu analogii strict în Ucaina, la Hotomel), avem trei grupe morfologice cu mare răspândire geografică, părând a fi specifice mai multor arii culturale; însă consecvenţa cu care apare numele Hotomel – ar trebui să dea de gândit. Din acest sit figurează, în baza de date, 18 piese întregi, dintr-un total, pe Ucraina, de 41. Posibilitatea unei “întâmplări” este de nici 11%. Acesta pare “domiciliul” iniţial al emigranţilor slavi de la Garvăn. Pe drum au zăbovit, foarte probabil, prin Bucovina, au stat ceva probabil şi prin Câmpia Română, dacă nu cumva au integrat grupul "Capidava“ chiar acolo, la sudul Dunării (unde poate reprezenta un element rural local, despre care nu se ştie mai nimic, ca şi în Dobrogea de nord). Acesta este doar un “scenariu”, posibil dar nu obligatoriu, pe care studiul ceramicii îl permite, atât cât îl permite, la acest stadiu de informare.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica slavă arhaică

---

[54] KOLEVA 1992.

[55] Sunt departe de a cunoaşte bine bibliografia problemei, dar chiar şi aşa pot enumera suficiente titluri: VĂZAROVA 1965, 1965a, 1971, 1974, 1976, 1981, 1986; DONCEVA-PETCOVA 1969, 1977; BONEV 1981 (şi lista ar putea continua).

[56] Inclusiv în Muzeul din Silistra obiecte din această serie sunt datate în secolul VI.

[57] KOLEVA 1992, p. 170.

[58] Demn de menţionat este că cercetătoarea bulgară extinde aceste concluzii la întregul “grup Garvăn-Popina“, care cuprinde situri de la Sofia la Burgas, respectiv în toată jumătatea nordică a ţării (v. harta de la fig. 3, KOLEVA 1992); majoritatea siturilor de referinţă sunt însă în împrejurimile Silistrei.

[59] În volumul III – ilustraţie, planşele LXVI şi LXII, sunt reproduse unele desene, după Koleva, pentru a ilustra aspectul grupelor morfologice.